vineri, 24 mai 2013

La mulţi ani P.N.L.!

Mulţumim Stephen Bartlett Lakeman sau Mazar Paşa că ai oferit locul în care ideile liberale au putut să capete o formă!
Mulţumim Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Pesacov, N.C. Furculescu, M.C. Epureanu că aţi pus bazele nu doar a unui partid, ci şi a unei stări de spirit!
Mulţumim Spiru Haret că ai pus bazele învăţământului modern şi tot ce ai făcut pentru educaţia copiilor României!
Mulţumim D.A. Sturza pentru că ai pus Constanţa pe hartă iniţiind construcţia portului de petrol şi a rezervoarelor de ţiţei de aici!
Mulţumim Ionel Brătianu pentru încăpăţânarea cu care ai luptat şi ai crezut în întregirea României!
Mulţumim Vintilă Brătianu pentru conceptul adecvat timpurilor “Prin noi înşine” care a permis una din cele mai mari creşteri economice!
Mulţumim Radu Câmpeanu si Mircea Ionescu Quintus că aţi rezistat ducând spiritul liberal mai departe!
Mulţumim Sorin Botez, Nicu Enescu şi Dan Amadeo Lăzărescu pentru că pe 22 decembrie 1989 aţi dus povestea mai departe reînfiinţând Partidul Naţional Liberal!
Mulţumim Călin Popescu Tăriceanu pentru a doua mare creştere economică a României!
La mulţi ani liberali, la mulţi ani P.N.L!

luni, 24 decembrie 2012

Sărbători Fericite!

Vă urez un crăciun minunat alături de cei dragi şi să încercăm să ne amintim că dincolo de sosirea lui Moş Crăciun, sărbătoarea este de fapt naşterea lui Isus Hristos.  Sper să nu uitaţi să ridicaţi  măcar unul din paharele de mâine în cinstea celui care, prin învăţăturile sale,  a avut un rol important în  modelarea societateăţii până la nivelul actual. Fapt incontestabil, indiferent dacă suntem sau nu credincioşi.
Deasemnea, vă urez un an nou extraordinar!

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Seara de dinainte

Seara de dinainte de ceva. De ceva mare, important. Genul de seară în care nu poţi să adormi deşi vrei asta cu tărie. Seara în care îţi vin în minte gânduri, idei. Ce nu ai făcut şi trebuia să faci. Ce nu trebuia să faci şi ai făcut. Ce ai fi putut să faci dar ai tratat cu superficialitate. Oare ai făcut bine, rău. La fel, seara în care simţi că poţi lua parte la ceva măreţ. Nu domină emoţiile, ci speranţa. Speranţa că ideea în care crezi va triumfa. Dorinţa ca idealul tău să nu fi fost în van, să nu dezamăgească, să îţi poţi spune zâmbind, după o vreme, că ai avut dreptate, că ai optat bine.
Unora li se întâmplă înaintea unui examen, altora înaintea unui interviu pentru un job, unora înaintea unei călătorii în necunoscut. Mie, iată, mi se întâmplă înaintea unor alegeri parlamentare. Şi pe bună dreptate pentru că aceste alegeri sunt laolaltă un examen în faţa electoratului, un interviu pentru postul de "manager" al ţării şi o călătorie în necunoscutul şi imprevizibilul politicii globale.
Mult succes Victor Manea, pentru Mangalia şi cetăţenii săi!
Mult succes USL, pentru România şi cetăţenii săi!



miercuri, 28 noiembrie 2012

Candidaţii

În continuare vă prezint ordinea în care vor fi aşezaţi pe buletinul de vot cei 24 de competitori electorali pe colegiul 5 pentru Camera Deputaţilor, judeţul Constanţa. Deşi gândurile şi ştampilele noastre se vor îndrepta în mod evident către candidatul USL, Victor Manea, aflat pe poziţia 2 pe buletinul de vot, cred că e necesar să vedem cine ne mai cere votul.

1. Jakab-Ughy Istvan - Uniunea Democrată Maghiară din România
2. MANEA VICTOR-GHEORGHE - Uniunea Social Liberală
3. Iorguş Zanfir - Alianţa România Dreaptă
4. Gavrilă Emanuela-Dana - Partidul Poporului -Dan Diaconescu
5. Ciobanu Marius - Partidul România Mare
6. Orezeanu Alexandru - Partidul Ecologist Român
7. Longher Ghervazen - Uniunea Polonezilor din România
8. Ibram Iusein - Uniunea Democrată Turcă din România
9. Stancu Ionel - Asociaţia Macedonenilor din România
10. Pambuccian Varujan - Uniunea Armenilor din România
11. Ghera Giueci-Slobodan - Uniunea Croaţilor din România
12. Mircovici Niculae - Uniunea Bulgară din Banat - România
13. Marocico Ion - Uniunea Ucrainienilor din România
14. Zisopol Dragoş-Gabriel - Uniunea Elenă din România
15. Vainer Aurel - Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
16. Amet Varol - Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România
17. Merka Adrian-Miroslav - Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România
18. Ignat Miron - Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România
19. Grosaru Mircea - Asociaţia Italienilor din România - RO.AS.IT
20. Ganţ Ovidiu-Victor - Forumul Democrat al Germanilor din România
21. Firczak Gheorghe - Uniunea Culturală a Rutenilor din România
22. Păun Nicolae - Asociaţia Partida Romilor "Pro-Europa"
23. Manolescu Oana - Asociaţia Liga Albanezilor din România
24. Gvozdenovici Slavomir - Uniunea Sârbilor din România

luni, 26 noiembrie 2012

Guest post part II



Vrei să știi ce se ascunde în spatele lui? Păi, atunci, o să încep cu primele lucruri de care te lovești. Prețurile. Da, Amsterdamul este unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Dacă ai ghinionul să nu fii un bun biciclist, atunci îmi pare rău să-ți spun, dar transportul în comun o să-ți producă o gaură serioasă în buget. Așa că primul meu sfat, învață să mergi pe bicicletă și profită de infrastructura orașului. Iar dacă esti pieton, îți recomand să te ferești de bicicliști mai mult decât de mașini; în unele locuri vei realiza ca trotuarul este atât de îngust încât vei fi nevoit să faci slalom printre bicicliști.
Deci, te-ai decis să te stabilești aici. Bun, ai trecut și peste șocul prețurilor. Următorul pas: trebuie să te înregistrezi la primărie. Dacă ai ghinionul să nu cunoști pe nimeni care să mai fi trecut prin asta, înzestrează-te cu multă răbadare, fiindca o să ai nevoie de ea: vei da piept în piept cu birocrația. O să zici poate, și ce, sunt obișnuit din țară. Greșit! Birocrația aici a ajuns la alt nivel. Birocratul olandez îți răspunde fix la întrebările puse și nimic mai mult. Și așa te trezești că trebuie să faci mai multe drumuri pentru aceași problemă. De ce? Simplu. Ar fi trebuit să știi dinainte ce documente îți sunt necesare, unde trebuie să mergi și ce ai de făcut. Sincer cred că sarcina de birocrat în Olanda este cea mai bună; nu trebuie să știi nimic și îți mai iei și bani pentru asta (și nu puțini).
Ok, ai rezolvat cu înregistrarea la primărie, ți-ai făcut și permisul de muncă. Cum adică permis de muncă? Păi cred că ai tot auzit despre negocierile dintre statul nostru și Uniunea Europeană privind dreptul de muncă al cetățenilor români și bulgari. Situația stă cam așa: în majoritatea statelor europene, românii și bulgarii sunt obligați să obțină permisul de muncă. Ce înseamnă asta mai clar? Angajatorul este nevoit să demonstreze că nu există alt cetățean olandez sau alt cetățean european care să îndeplinească sarcina. Așa că recomandarea mea este următoarea: ori aștepți să se ridice restricția în 2014, ori vii la ceva sigur. Dacă nu, va trebui să te mulțumești cu un loc de muncă de subzistență.
Ok, să zicem că ai rezolvat și cu locul de muncă. Te-ai stabilit, ai început să te adaptezi și totuși lucrurile par diferite. Adică toleranța aia proverbială a olandezilor nu o mai regăsești atât de ușor. Păi cam ăsta este rezultatul trecutului colonialist al Olandei și a crizei economice care i-a lovit și pe ei din plin. O să-mi zici, ei și ce-i cu asta? Și noi avem probleme cu maghiarii ăia care ne vor țărișoara și rromii care ne strică imaginea în lume. Nu știu cum să-ți zic, dar eu una nu am mai auzit de mult timp ca lumea să se omoare pe stradă din motive religioase sau culturale. Da, cam asta s-a întâmplat aici în 2004, când două incidente au deschis ochii opiniei publice și a clasei politice (pentru mai multe detalii caută cazul Theo van Gogh și the bagsnatcher case). Și uite așa au realizat că există o problemă majoră cu un segment important al populației, care nu este și nu se simte în întregime integrat în societatea olandeză.
Și acum, în loc de încheiere, o să te rog dragă cititorule să mă mai suporți puțin (asta doar dacă ai rezistat până aici, bineînțeles). Revenind la rugămintea inițială a lui Lucian, o comparație între Amsterdam și Mangalia, sau ce am avea de învățat de la Amsterdam și de la locuitorii săi, îți mai las următoarele gânduri. Olandezii ăștia au înțeles un lucru vital pentru turism: brand, brand și iarăși brand. Pe lângă ambalajul frumos, olandezii știu și ce să ofere. Servicii pentru toate buzunarele, atracții pentru toate gusturile și multă cultură. Uitâdu-mă înapoi la micul nostru orășel, văd un potențial imens ce abia așteaptă să fie exploatat cu cap: marea, o sursă de inspirație pentru mulți artiști, cultura dogrogeană, un mozaic ce își păstrează caracterul de toleranță pierdut de vestici și fascinanta istorie a orașului.  Ce ne lipsește nouă? O înțelegere a democrației. Ce au înțeles vesticii și aplică cu succes este idea că democrația se face prin cetățeni. Adică, cum ne place nouă ăstora din domeniu să spunem: democrație participativă. Pe scurt, primăria Amsterdamului și departamentele sale apelează la opinia cetățenilor când se cere luarea unei decizii ce va afecta comunitatea.  Astfel, cetățeanul este conștient de situație, este responsabil și se implică în luarea deciziei ce îl va afecta. În plus, cei ce lucrează la primărie sunt mai mult decât fericiți când primesc soluții și din partea cetățenilor, când colaborează cu ei, fiindcă sunt conștienți că nu dețin toate datele posibile ale unei probleme, iar mai multe minți laolaltă reprezintă o adevărată forță.
Vă mulțumesc de atenție, răbdare și ne vedem acasă!

vineri, 23 noiembrie 2012

Guest post part I

Andrada Baraţă e unul din tinerii cu care ne mândrim peste hotare, pe care îi dăm exemplu când suntem cuprinşi de puseuri naţionaliste. A ales să îşi continue studiile la Amsterdam prin forţe proprii aşadar e îndretăţită să vorbească despre viaţa reală de acolo. A terminat ştiinţele politice magna cum laude şi a trăit aici aşadar e cea mai potrivită să îi analizeze pe "ei" în raport cu "noi".



Amsterdamul văzut prin ochii unui turist, este un loc fascinant, plin de culoare și dinamism. Și nu, nu mă refer aici numai la coffee shop-uri sau fetele din vitrină care-ți fac cu mâna. O plimbare pe lângă canale, într-o zi însorită de toamnă, este o adevărată delectare pentru simțuri. Să-ți bei cafeaua citind cartea preferată sau presa într-o mică cafenea cu specific local devine o experiență de neuitat. Micul tău colțișor de paradis. Ia-ți încălțările cele mai comode și pornește într-o călătorie prin Jordan. Amplasat lângă centrul turistic, acest cartier păstrează din savoarea vechiului oraș, fiind o zonă rezidențială tipic olandeză. Casele înalte și înguste din piatră, transmise mai departe din generație în generație, te îmbie să le descoperi secretele; geamurile imense neacoperite fac ca privirea să-ți alunece în spațiul lor intim și pentru câteva clipe te fac să simți căldura căminelor lor. Acest obicei de a nu-și acoperi ferestrele se datorează  reminescențelor  educației protestante, potrivit căreia nu ai nimic de ascuns. Te poți pierde printre canale și străduțe, dar este o pierdere plăcută în timp și tine, mai ales seara, când podurile sunt luminate iar micile și cochetele bărulețe te ademenesc să intri la căldură.
Dacă vrei să ai parte de agitație, încarcă-te cu voie bună, deschide-ți mintea și dă o raită prin Red Light District. Încearcă cafenelele, treci peste jenă și intră în sex-shoppuri, vorbește cu oamenii, fie ei localnici sau turiști. Vei înțelege că lumea este mult mai mare, părerile și dorințele sunt diverse și da, chiar și tu ai un loc în lumea asta. Adevăratul tu! Ce pot să zic, bine ai venit în noul Babilon. Și nu te speria, deși lumea pare haotică, în orice colț ești în siguranță. Olandezii nu se joacă cu siguranța ta, sau cel mai important, a lor.
Dacă te-ai săturat de agitație și vrei să cunoști istoria Amsterdamului, ai de unde alege. Orașul se poate lăuda cu o colecție impresionantă de cel puțin 50 de muzee: Rijksmuseum, Muzeul Van Gogh, Muzeul Sexului, Muzeul Hașișului, fabrica Heineken, Muzeul Torturii, Madam Tussauds și multe altele. Ești obosit și parcă ți-e și foame? Îți recomand să dai o raită prin una dintre piețele din aer liber. Vei avea de unde să alegi, de la preparate tradiționale, care acoperă o gamă largă de culturi și tradiții, la micile chilipiruri care-ți readuc zâmbetul pe buze, până la produse ecologice (noi le spunem de la țărani). Tot ce pot să recomand: multă răbdare, aceste piețe sunt imense, se intind de-a lungul unei întregi străzi; mai mult, sunt unele dintre cele mai faimoase piețe în aer liber din lume, cu o tradiție de cel puțin un secol.
Nu mai ai chef de muzee? Atunci îți recomand o expoziție de artă, un concert, un festival de film în aer liber, pe o insulă a Amsterdamului, o competiție sportivă (cel mai adesea concursuri de ciclism). Care anume? Eh, aici nu știu ce să-ți răspund, în fiecare săptămână se întâmplă ceva nou.
Deci dragul meu turist, îți place Amsterdamul? Te fascinează la fel de mult ca și pe mine? Parcă ai vrea să-ți schimbi reședința? Te uiți în jur și vezi cât de bine o duc oamenii de aici, o viață aparent lipsită de griji și zâmbetul lor cald te îmbie? Ce mai, ești într-o adevărată capitală vestică, multiculturală și tolerantă. În acest caz îmi pare rău să te dezamăgesc, dar câinii nu se plimbă cu covrigi în coadă. Asta înseamnă puterea unui brand, nu reclamele penibile la turismul românesc. Până la urma asta este Amsterdamul, un mare brand bine gândit și comercializat.

vineri, 9 noiembrie 2012

Prima minciună

Prima zi de campanie, prima minciună. A apărut pe facebook un afiş cu Iorguş iar sloganul acestuia este "Singurul candidat din Mangalia". Candidatul respectiv este născut prin judeţul Galaţi iar Mangalia este în judeţul Constanţa, nu Galaţi. Dacă se referea că locuieşte în municipiul Mangalia, ei bine la fel face şi candidatul UDMR şi are suficient timp de când e aici pentru a fi considerat mangaliot.
Apoi de ce consideră anumiţi oameni că a fi din Mangalia e o garanţie că va fi un reprezentant bun al comunităţii. A fost patru ani deputat din partidul care a fost la guvernare. Ce a făcut pentru Mangalia?
Da, nu ne-am pierdut memoria, pur şi simplu nu a făcut nimic.
Bănuiesc că încerca să atragă atenţia că Victor Manea ar fi din Constanţa. Păi ce e rău a fi din Constanţa? Majoritatea mangalioţilor merg în Constanţa să facă cumpărături mai serioase, să meargă la film, să se plimbe, să studieze. Dar brusc Constanţa devine ceva rău când e vorba să ne alegem reprezentanţii.
Pe de altă parte Victor Manea e prieten cu primarul nostru iar Iorguş visează să îi ia locul. Oare care dintre cei doi ar sări mai repede să facă lobby comunităţii la solicitarea primarului? Dar mai ales cine ar putea face acel lobby cu succes, unul din opoziţie sau de la putere? Da, ştiu că Iorguş a fost la putere şi nu a făcut nimic dar tocmai pentru că visa să îi ia locul fostului primar, deci asta ar face şi acum.
Consider că sunt suficiente argumente pentru o schimbare logică.
P.S. Când am zis prima minciună, m-am referit din această campanie, nu din viaţa lui.